Vremea despărțirilor la ASU Poli

Vremea despărțirilor la ASU Poli


După Ştefan Blănaru, Arthur Teuţ, Bogdan Nicolescu şi Laurenţiu Telescu, ASU Poli s-a despărţit în weekendul ce tocmai a trecut, după amicalul câştigat cu 5-2 cu Timişul Şag, de încă trei jucători: portarul Victor Gîrlea, fundaşul Cristian Gălan şi mijlocaşul Ionuţ Vucea. Acestora le-au expirat contractele, iar noul staff tehnic a decis să nu li se mai prelungească înţelegerile.

Cristian Gălan (28 de ani) era cel mai vechi jucător din lotul Politehnicii şi singurul care a parcurs întregul traseu al eşaloanelor fotbalistice în care a evoluat echipa Universităţii din 2012 încoace, odată cu implicarea Druckeria în activitatea clubului. Fundaşul central originar din Hunedoara a sosit la echipă în ianuarie 2013, pe când Politehnica evolua încă în Liga a 5-a, şi s-a impus rapid ca un lider al vestiarului, ţinând seama şi de experienţa sa la nivelul eşaloanelor doi şi trei. A fost căpitan în majoritatea meciurilor pe care le-a desfăşurat la ASU Poli, timp de patru ani şi jumătate, însă nu se va despărţi definitiv de club, fiindcă va continua ca antrenor al grupei de juniori 2006, pe care o pregăteşte de aproximativ doi ani. În sezonul recent încheiat, primul în Liga 2 al Politehnici, a evoluat în 23 de meciuri.

Ionuţ Vucea (26 de ani) se numără şi el printre veteranii Politehnicii. A sosit la echipa timişoreană în vara anului 2013, înaintea începerii primului sezon de Liga a 4-a. În ultimele patru sezoane i-a obişnuit pe susţinătorii echipei cu curse în viteză pe ambele flancuri şi, nu de puţine ori, cu execuţii spectaculoase. În precedentul campionat, Vucea a evoluat în 14 meciuri şi a înscris de trei ori.

Ca un lider adevărat, Cristian Gălan, un simbol al clubului Universităţii Politehnica din Timişoara, a acceptat decizia conducerii de a nu se mai baza pe serviciile sale în noul sezon al Ligii 2 şi a transmis un mesaj emoţionant printr-o scrisoare adresată suporterilor.

„A venit şi acest moment…

Parcă acum sunt în cafenea, la D’arc, cu mulţi dintre voi, cei care o iubiţi pe Poli, cei care aţi făcut totul pentru acest club, iar eu, stând în mijlocul vostru şi ascultând toate planurile măreţe pe care le aveţi cu Poli – unele păreau utopice, altele realizabile – mă uitam cu admiraţie la voi şi la modul cum iubiţi acest club. Toate acestea m-au făcut să plec de acolo cu aceeaşi dorinţă ca a voastră: SĂ O READUCEM PE POLI ACOLO UNDE ÎI ESTE LOCUL!

Din acea clipă şi până în acest moment, am făcut totul pentru împlini, atât vouă, cât şi mie, această dorinţă. Mulţi dintre voi ştiţi mai bine cum ne-am descurcat în toţi aceşti ani, cum am rezistat în toţi aceşti ani şi, totuşi, am ajuns aproape de obiectivul principal. Însă drumul este unul greu şi oamenii care îl parcurg se şi schimbă.

Pentru mine a fost o onoare sa îmbrac tricoul Politehnicii, a fost o onoare să joc în faţa voastră, a tuturor celor ce o iubiţi pe Poli. Ştiu că uneori v-am făcut fericiţi prin jocul meu, alteori aţi fost dezamăgiţi de prestaţia mea, dar în sport, nu întotdeauna ies lucrurile aşa cum îţi doreşti. Faptul că pot scrie aceste lucruri către voi, pentru mine este un lucru măreţ. Am încercat să vă vorbesc cât mai frumos prin evoluţiile din teren, însă mie-mi plac şi cuvintele, aşa încât vă „plictisesc” cu câteva rânduri.

Pe măsură ce le aştern pe hârtie, derulez toţi cei patru ani şi jumătate petrecuţi aici. De fapt, sunt mult mai mulţi, deoarece am ajuns in curtea lui Poli încă de la 16 ani, şi îmi dau seama că sunt anumite momente pe care nu le voi uita niciodată. Îmi amintesc şi acum meciul de la Liebling, în care am jucat pentru prima dată în faţa voastră, o victorie şi un gol la debut. Cum aş putea uita meciul de la Racoviţa? Sau meciul epic de la Chizătău, încheiat 4-4, în care am primit cartonaş roşu şi în care am fost conduşi 4-0? Îmi voi aminti mereu, cu mare drag, şi meciurile cu Auto, Chişoda, Ripensia, Hunedoara, Cugir, Ighiu, Ineu, şi multe altele, până la cel cu Dunărea Călăraşi.

Sunt mulţi oameni cărora ţin să le mulţumesc pentru sprijinul arătat în toată această perioadă. În primul rând, mulţumesc familiei, căci ei ştiu cel mai bine prin ce am trecut în toţi aceşti ani. Le mulţumesc tuturor colegilor, antrenorilor si, nu în ultimul rând, vouă, celor care o susţineţi pe Poli necondiţionat. Îţi mulţumesc Seba (n.r. – Sebastian Novovic), pentru fiecare discuţie pe care am avut-o cu tine despre Poli. Vă mulţumesc, domnule profesor Sorin Brîndescu, pentru omul care sunt astăzi.

Drumul nostru se desparte acum, dar vă asigur că nu va fi pentru o perioadă lungă de timp. Ne vom reîntâlni şi vom continua să luptăm împreună!

Pe veci, unul dintre voi,
Cristian Gălan
#CG21″

 

sursa: liga2.ro



0
0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.